Rinul
ascuns în papirus în turlele Domului
de sute de ani
stânca moscheii pleacă privirea
credincioșii între patimi
roată în jurul cetății

se vor face ei cerc cu fierul în oase
se vor face ei umbra rostirii din cer

călăreți pierduți în praful cetății
strecurați printre umbre de ger

Rinul
spală durerea și frica de regii
care par a nu descăleca pentru noi
rămân să se țină pe cai de granit
pentru vremuri de ceară și
istoria-n zenit

Rinul
apără pașii ce ard
peste inimi trecând fără milă
am visat în umbra marelui Dom
nu vom fi singuri când vor cadea tronuri
va veni El

Rinul
să ne treacă podul
proptindu-ne-n lume în mijloc de vad