Uf, iau așa, unul câte unul, cuvintele
și le storc de tot ce au mai bun
după care le arunc pe străzi să le devoreze
șobolanii albaștri ascunși adânc în noi
apocalipsa zilei de ieri
pot să le și răstignesc
cuvintele
pe crucea tăcerii
dar mi se pare o pedeapsă
prea aspră
pentru ziua de joi