Sunt doar o frunză-n pomul vieții
Ce se leagănă în a sa cădere
Sunt susurul râului dimineții
Care îtț cântă o dată și-apoi piere.
Sunt pasărea măiastră ce cântă la miezul nopții
Și unge suflete,alină multă durere.

Sunt greierul ce-n timp de vară
Cântă dulce-n fiecare seară.
Sunt vântul care bate liniștit
Si aduce dorul omului iubit.
Sunt fulgul de nea,care,
Cade pe-al tau obraz și-aduce alinare.

Sunt raza dimineții care te trezește
Din somnul lung,odihnitor,
Sunt freamătul frunzelor și geana ce clipește
ÃŽn ochiul celui mort de dor,
Sunt soarele ce asfințește
ÃŽn pieptul omului iubitor.