o șoaptă caldă-mi strecori ca un ban
și-amarul grijilor se pierde în van...
nu știu cîți sori îmi strălucesc la brîu
dar un foc mă-mpresoară ca un șarpe un rîu

și pămîntul mă saltă spre cerul mut
asprul pămînt mă ridică tăcut...
bunul pămînt cu genunchii de lut...

călătoria nu mai este durere trăire
doare doar prima dezamăgire
doar primul oftat și primul cartuș
doar prima suflare din lungul urcuș...

apoi pot fi miliarde de clipe tăioase
călcătoare de nervi sticloase fieroase
sufletul cal nu mai poartă durerea prin vine
sufletul mat nu mai poartă grija de sine...