îți vei deschide ochii
tăind o fibră groasă de lumină
și-ți dezvelești misterul zvârlind vibrații de regină
apoi cu-n gest din ascuțitu-ți decolteu culorile-ți deschii

scurgându-te agale printre pleoape
ți-aud sunând privirile când le atingi de frunze
mânându-ți cu alai de foșnet roi de gâze
iar trupul lunecându-ți prin hârtoape

cu nostalgie îmi atingi tăcerea de pe tâmple
și-ți mușini printre ramuri cărările pierdute
mă rătăcesc prin locuri cu miresme-ndepărtate
iar umerii-mi tresaltă ca-n adolescență arcuri ample

te strig cu vuietul care-și târăște gândul liniștit
irupt din prima adiere a-nserării
și printre ploi ți-aleargă pasul rătăcit
în dunga câmpului câlcând pe macii sângerii



8 martie 2011