Te trezești cu albinele roind în jurul capului
ca gândurile înțepătoare pline de venin,
arborezi steagul alb în semn de pace,
îți tragi pe față plasa de protecție,
numeri până la cât vrei tu,
așteptând să se liniștească roiul,
să poți continua viață comună.

Clipele se scurg precum mierea,
stupu-i popasul din fiecare dimineață,
acolo unde ți se limpezesc ideile
și faptele tale sunt luate la control.

Prea multă încrâncenare strică.

Vai de copilul care încearcă atunci
să-ți strice clipa de reverie,
de întoarcere către sine,
vai de cel ce vine pe alee
cu găleata goală încredințat
că o va umple cu nectarul divin,
roiul gândurilor tale își va îndrepta
într-acolo săgeata,
trupul acestuia va deveni țintă.

Sângele lui va primi negreșit
zgura gândurilor și faptelor tale
nepetrecute.