Am să-ți trimit din când în când cărarea,
Să-ți poarte pașii grei,în parcul părăsit,
Unde cândva, tu mi-ai promis iertarea,
Și nu ai revenit, și nu te-am mai găsit.

Eu am jurat că-ți voi păstra iubirea
Și-am să te strig, când stele cad în mări,
Nu pot trăi-n alt mod, așa imi este firea,
Un curcubeu nerăsărit, în cele patru zări.

Mi-a răsărit nefericirea-n visele de ieri
Și m-a-nvățat să plâng, în fiecare gând
Ploua cu nostalgii albastre-n vechile tăceri,
Și suspina o clipă, prin viața mea trecând.

Doar tu rămâi pe veci, pierduta mea iubire,
Pe-aleea unui parc, dintr-un oraÈ™ uitat,
Pentru că toate-s azi, un strop de amintire,
Ce n-ai putut să-l ierți, sau nu ai încercat.