Pe talerul zilei
am aruncat ceva bănuți
obținuți din lansarea și vânzarea cărților
o „nimica toată”…

Pe talerul nopții
am aruncat mai multe cuvinte
scandaloase
insomnia
și câteva adrese ale criticilor de tinichea…

Cum aș putea să condamn zorile
de nereușitele mele
poate iarna ar trebui pusă la zid
versurile albe, deșănțate
sunt “opera” orelor friguroase
ce-au târât gândurile
în unghere tenebroase
lipsite de armonia iubirii…

Pe talerul nopții mai adaug un blestem
și o dorință:
“Să vină primăvara!”
îmbrățișarea ei mă va salva din agonia
timpului irosit
și poezia mea va renaște din seva pământului
și din iarba răsărită miraculous
în cavernele sufletului…

Pe talerul zilei
ar mai trebui cava…
voi arunca cu nonșalanță ultimele cărți editate
și fără să stau pe gânduri voi lua primul tren
spre mare….
acolo
mă așteaptă vara
cu versurile ei molatice și însorite
asemenea unei dragoste uitate…

Cât voi sta lângă valurile de smarald
rătăcind ades pe auritele plaje
mă voi hotărî ce să fac cu neprețuita “toamnă”…
cel mai potrivit ar fi
să-i aduc laude în câteva poezii inspirate
asemenea unor livezi
ce-și oferă rodul bogat
și poate
o voi păstra ca pe singura monedă
de schimb….
23 februarie 2011