...o furie ilizibilă
ca o ceață lăptoasă și impenetrabilă
m-a orbit...

...aștept mușcătura cerberului
îi simt lașitatea, ura, perversitatea
mă vânează...
oare de ce?

nu ne cunoaștem
nu ne luptăm în direct pentru spațiul vital al planetei
sau pentru un micron de glorie efemeră...
suntem două entități care se interesctează doar
într-o sferă a armoniei
șlefuită cu migală
ne întâlnim aleatoriu
într-o lume a lumilor
numită simplu
Artă...

... și atunci de ce trebuie să muști
să îți înfigi colții răutăcioși în inima Poetului?
....................................................

mi-am ridicat pana însângerată
și am blestemat-o:
zboară, scrijelește adânc în sufletele anoste
lasă urme
Tu ești cea mai teribilă armă!