Un om, trecut de patruzeci,
Pășea tăcut în fața mea.
Să-nchidă ușa, el vroia,
Dar se tot chinuia, și deci,


M-apropii cu sfială, spun:
"E un șurub, acolo jos.
Sunteți atent, vă rog frumos..."
Și-atunci, m-aplec s-adun...


De ca și cum nu mă vedea,
Trăgea de ușă ne-obosit...
Îi spun din nou, dar am greșit.
El tot trăgea și tot trăgea...