Trecând timpul, viața e o amintire,
Un foc ținut aprins de către sentimente,
Văpaia lui e-o poartă dinspre sacru; realmente
N-ajunge să iubești de nu devii iubire...


Degeaba te aprinzi de mori la primul vuiet,
Ori prima lăcrimare te-nvață efemerul;
Preschimbă-ți modul, nu însă și reperul,
Ești om aici, dar mai întâi ești Suflet!


Ești parte din minune, de azi hrănește focul,
Împrăștie căldura închisă-n templul tău,
Unește-i lângă tine pe cei ce fug de rău
Ș-arată-le Iubirea... Iubirea este totul!