Să pot să cred că ești aici,
ca o insulă pe care
navigatorul învins din mine
eșuează…

Să strâng pumnul,
să curgă din el timp,
să mă întorc reflectată
ca-ntr-o oglindă concavă…

Să trag de șireturile melancoliei,
să adun doar autografe de tristețe
pentru zilele ticsite de fericire…

Să pot să cred că esti aici,
că mă iubești, mă minți
într-o limbă trezită din somn.

Să pot să cred…

Dar pași iluzorii pe-asfalt
mi-au umplut cu-amintiri
cutia poștală …