Faimoșii nori deasupra mării,
O privește ca-i leacul vieții,
Păsările zboară că-s călătoare,
Deasupra între cer și mare,
Oare eu de ce nu pot să zbor
Să le fiu în zbor, prietenul lor ?
Și m-aș sau nu m-aș duce,
Dorința să nu mă mai apuce,
Valuri multe apar pe mare,
Dar dispar brusc în îndepărtare,
Corăbii mari trec peste valuri,
De parcă se lovesc de maluri,
Peste marea ceea spumoasă,
Trece vântul că lui nu-i pasă,
Frigul aspru de peste mare,
E ca-n frigiderul cu mâncare,
Și cum malurile se-negrește,
Ca și valurile atunci când crește,
Peste unde, peste valuri,
De la soare pare de auri,
Și aș merge din val în val,
De parcă-aș fi la carnaval,
Valuri pare de parcă-s dealuri,
Lovindu-se parcă iese aburi,
Să te văd și să te ating profund,
Ca și sufletul ce-i tare blând,
Oare va fi mai bine...
Dacă tu vei rămâne fără mine ?
De-ai fi un val, de-ai fi o barcă,
Prin vânt, iubirea-mi-se descarcă,
Viața trece și valul dispare,
Ca și iubirea atunci când e mare,
Și cum anii trec, amintirea rămâne,
La fel noaptea că, doar luna-i cu mine,
Ce aș vrea să merg să te revăd,
Fierb cu mare grad la fel ca-n Iad,
Și codrii în fața ta se-nchină,
Pentru tine sunt ca-o neghină,
Ce-i crescută în buna grădină,
Purificată cu inima ta ceea bună,
Păsărilor, o, păsărilor,
Unde-i țara femeilor ?
Norilor, o, norilor,
Unde-i țara florilor ?
Unde iubita mea trăiește,
Naturală și Dumnezeiește,
De-i blondă ca și soarele,
Ochii-s dulci ca și acadelele,
Chipul fin și buze moi...
Atunci când ne sărutăm noi doi,
Al tău zâmbet-i frumos tare,
Sufletul după el moare,
Dragostea e ca din flori,
Dar ce are trei culori.

( 2007, 17 martie )