Nu vreau sa stiu ce faci acum,a fost destul atunci
Cand toate gandurile-au plans, sub tamplele-argintii,
Am fost un vis in viata ta, pe care astazi il arunci
Spunand ca prin destinul tau, nu ai un loc sa-l tii.

E casa plina de taceri si de fotografii in care noi,
Treceam desculti prin iarba uda, sub pomii infloriti,
Nu ne pasa de curcubee, uitate-n anotimpuri fara ploi,
Eram culori dintr-o minune, eram nebuni, si fericiti.

Traiam atunci in alta lume, facand din clipe vesnicii,
Ne sarutam muscand din stele, in noptile fara sfarsit,
Si ne trezeam plutind aevea,deasupra-a mii de galaxii
Si dintr-o data ai plecat, Si dintr-o data m-ai ranit.

Nu voi mai intreba de tine, deasupra, pasarile zboara,
Ducand spre vechile amurguri, ecoul tristelor cuvinte,
Si-n noaptea dintre anotimpuri, pe tampla lin coboara
O lacrima, ce duce-n suflet, aducerile noastre-aminte.