Sunt obosită
Și nu sunt copaci să mă ridice
Prăpastia asfaltului mă-nghite
Anemic opun rezistență
Enormului întuneric de ochi
Mă las strivită de pupile
Orbite și mânjite de impertinență
Murdar construit apusul
Lipsit de sângele vieții
Îmi biciuiește simțul
Obișnuit cu verdele frunzei
Fără șansă, aruncată pe mare
Mai respir o dată