Noaptea e lungă, paharul e gol
Încă unul te rog, mă simt destul de nasol
Pe un scaun înalt joc propriu meu rol,
Sunt neputincios, nu am nici un control.

Apare la bar, mă arde pe gât
Nu mă privi, că acum sunt urât
Arăți chiar frumos, eu, sunt amarât
Ai un gust minunat, deci m-am hotarât.

O să-ți fur un sărut, chiar de mă ard
Lacrimile să curgă, nu ai nici un fard
Pe buze le simt, sunt nerușinat
Nu mai am lichid, dar mai am bani pe card.

Câteodată mă mir, că mai pot și să beau
Pahar nu mai am, o sticlă mai vreau
Până n-o să mai știu, de mine, aici o să stau
Ridic sticla plină și vă zic iarași ceau !

Blondă sau brună, nici nu privesc,
Doar te sărut și mă amăgesc
O aromă m-atinge, nu mă opresc
Te ridic pân’ la cer și pe urmă cinstesc.

Deja văd ciudat, dar pot să umplu paharul
Sticla e mare, la fel și calvarul
Cu cât beau mai mult, ating adevărul
Băutura e dulce, deși simt și amarul



Pentru un ultim sărut, mai cer înc-un rând
Văd că zâmbești și te văd cochetând
Te prind de brâu și te ating tremurând
O clipă mai stau, mai stau admirând.

Noaptea lungă a fost, dar a trecut
Raze mă-mbracă și e plăcut
Lumina pe scaun, căldur-a țesut
Și rolul se-ncheie, mă lasă tăcut.