Am făurit un platou din diamant,
o piatră demnă de tine.
Am așezat , apoi cu pasiune
petale de iubire și zâmbete,
bucurii , priviri șăgalnice,
atingeri tandre, sărutări,
pe ochi , pe gat, pe umăr.
Am pus liniște și bună stare,
iar în mijloc mi-am așezat inima.
Am venit lângă patul tău
pentru a te servi, stăpâna mea.
Insă tu voiai să mai dormi
și mi-ai reproșat că sunt egoist.
Te-am așteptat un timp
și petalele s-au ofilit puțin.
Zâmbetele s-au mai stins,
bucuriile s-au întristat,
privirile au devenit uimite,
atingerile mai temătoare,
sărutările s-au dus în vânt,
liniștea s-a neliniștit,
a rămas la fel bunăstarea,
dar inima pulsa mai încet.
Când , în sfârșit , te-ai trezit
Nu ți-a plăcut ce vezi pe platou
și mi-ai spus să-l arunc.
Eu nu te-am ascultat
și îl mai am și acum.
Petalele s-au mai înviorat,
zâmbetele și-au revenit,
bucuriile s-au înveselit,
privirile sunt insistente,
atingerile mai îndrăznețe,
am primit și sărutări,
liniștea s-a mai instalat,
inima pulsează cu putere.
Cu platoul în mâini aștept
să–l primești , stăpâna mea !