sub ochii tăi ca nucile de-s verzi
cînd prin amieze ieși de le culegi
sub cerul pus drept cupă pe livezi
în lenea verii-n somn cînd mi te pierzi
și-apoi cînd mîna blîndă se ridică
peste coline ceru-n lacrimi îl despică
dă cep la ploi de vară cînd spre seară
ți-oi căuta privirea rătăcită iară