Mă plictisesc
Ochii mi se împăienjenesc
Pentru că … suspans … mă plictisesc.

Mă ia cu o uºoară ameþeală,
Nu fac nimic, parcă-s pictură murală,
ªi zic încontinuu: Altă zi extrem de banală.

Mă dor oasele de plictiseală,
Sinapsele m-ameninþa că se omoară,
ªi nici măcar gândul nu îmi mai zboară.

Parcă sunt catatonică
Relaþia mea cu orice, e platonică,
Nu mă mai incanta nimic,
de parcă aº avea ciuma bubonică.

Nimic nu mi se pare interesant,
Pe Bula nu-l găsesc amuzant,
ªi la orice propunere de a face ceva,
răspund cu un “nu am chef” tranºant.

Aah, doar de-aº găsi ceva de făcut,
Poate să caut un os de mamut,
Sau … poate… să … mă mut în Sascut?

P.S. - cred că sinapsele s-au þinut de cuvânt.