b. începe cu dungi pe spate
negre
când e chemat la masă
scapă mereu bunăvoința din mână
o caută cât e lumină
și umblă doar noaptea
oamenii îi spun bezmeticul
dar el e doar singuratic
scris de mine într-un colț de foaie
rupt mototolit și aruncat de aceea
b. e mai retras un fel de black man cu
degetele tocite de la țigări
ascultă lipit de asfalt
cum din subsol vine dimineața
și e aproape să prindă același lift
doar că din el răsar copaci
de smoală se topesc peste lume
îl înfașă încet și e din nou copil
în același pătuț cu gratii grele
și o lume de sunete ciudate
atârnate pe tavan


w. se aprinde în cercuri albe
mănâncă doar pe jos cu picioarele
adunate sub el și niciodată nu scapă
ocazia de a sparge vreun bibelou din
colecția tatălui e încă la vârsta în care
se împieidică de pietre căutând stele
se împrăștie printre oameni ca un virus
toți îl privesc ca pe un viitor fericit
pentru că s-a născut vara
în cea mai lungă zi și w. are ceva din
mersul unei lebede un fel de white b.
b. de la bird nu de la black pe el nu
îl cunoaște e prea departe și w. are
inima ca un lift cu care aduce
dimineața din cealaltă lume ca un
chirurg taie orizontul și răsare din el
cu poftă de drum iar tălpile i se tocesc
și crește atât de mare cât să încapă
perfect în sicriu cu același cor de îngeri
îngropat în pământ