Cu fiecare răsuflare

scrijelesc un fior dintr-o poveste pe mugurii chitării.



Fiecare coardă mă ucide cu farmecul ei

sfâșie bucăți din trecut și înțeapă viitorul,

asemeni acului mamei care coase tristețea.



Cu fiecare cântec mestecat

durerea finitului îmi pătrunde în oase,

mâinile îmi tremură și distorsionează notele.



Frica de a nu putea cânta un cantec

decât de un milion de ori

îmi sângerează visele.



Frica transformă infinitul în finit

și tocește corzile chitării.