te-aștept din nou ca să răsai
de pe cărarea din zăvoi
pe capul tău cu păr bălai
purtând coroană de trifoi

să te prefaci că nu mă vezi
când eu încerc să mă apropii
în brațe-apoi să mi te pierzi
să ne umbrească plopii

din ochii de un verde crud
să sorb iar bucuria vieții
să mișcăm timpul mai la sud
visând iar vremea tinereții

să mă lași să-ți spun de toate
când mai uscate când mai verzi
să strângi ușor ușor din pleoape
eu să înțeleg că nu mă crezi

și înțeleaptă precum ești
să faci ce nu s-a mai văzut
când eu te-ntreb de mă iubești
să mă respingi cu un sărut

cuprinsă toată de sfială
să-mi spui că zău n-ai vrut
cu capul odihnind în poală
eu iar și iar să te sărut

cu mersul tău sprințar cochet
aș vrea din nou să mai apari
strângând în brațe un buchet
de muguri verzi și de lăstari