într-o lume în care nu mai există timp sau loc de politețuri plânsul pe umăr e cea mai mare utopie de la hegel încoace războiul este tatăl tuturor lucrurilor și mama lor e minciuna vă jur noi creăm realități ca și cum ne-am duce să defulăm în wc-uri tot ce-am ingerat ani de-a rândul așteptăm o clipă de sinceritate unul în fața celuilalt pe o coală de hârtie ne scriem cu roșu întrebările și apoi sperăm să vină altcineva mult mai înalt și mult mai integru cu răspunsuri la pachet full-option nimic nu e întâmplător desigur și nici balta asta în care ne cufundăm zi de zi ca într-un jacuzzi o saună sau poate chiar un solar ni se pare că lumea nu ne dă dreptate chiar dacă noi suntem îngeri plutind deasupra tuturor imperfecțiunilor revoltător de umane atât de asemănători încât ne oglindim unul în celălalt și ne iubim sau ne urâm din principiu ne spargem fețele ca și cum ar fi doar niște cuburi într-un joc infinit nu există adevăruri doar strategii de culoare se aranjează piesele în funcție de ele noi știm fiecare ce simte celălalt și dacă ne cuplăm pentru o seară o lună o viață sau poate o eternitate căutându-și perechea în dulapuri ideale cenușărese încuiate așteapta un prinț să le scoată întregi din poveste