De ești zeu, Amor, cerul care ți-i?
De ești senior, al căror teritorii?
Unde-s supușii tăi și servitorii?
În care parte-a lumii te ații?

De muritorul nostru văl drept mască ții
Care ți-s curțile, odăile-armorii?
De ești bogat, cum nu dai cep comorii?
Cum de ești gol sub soare și stihii?

Din toate astea știi ce înfirip?
Că zugrăvindu-te-aripat, la ochi legat,
Zugrav și lume drept te-au judecat.

La fel socot și eu, dacă onestul chip
al Lisei mele-atât de înfioară
că-mi pari, o Amor, o găină chioară.


(traducere de Grete Tartler)