nu am timp să mai fiu copil
mama lasă-mă să mă desprind
așa-i spuneam până când lacrimile ei
se întindeau ca o cascadă
sub tălpile mele
atunci tata punea scânduri în ferestre
și tăcea iar eu strigam
anii să intre pe sub ușă
prin horn
peste ochii mei
peste sufletul meu

departe de acasă mama
îl caut pe Dumnezeu în fiecare zi
ca într-o vânătoare de comori
timpul calătorește mai mult decât mine
dar niciodată nu își ia bilet întors
eu
sunt așa cum mă știi
doar uneori atunci când îmi vorbesc
mi se face dor
și mi-e teamă.