Nisip stelar prin clepsidră,
utopia că puteam fi un singur cuvânt,
marginile spațiului îndoit de-ntrebarea:
dac-am fost…dacă sunt…

Timpul înfășurat pe papiotele așteptării,
cuvântul cu nopțile lui de nesomn,
sufletul care se va face toamnă
în zdrențele redingotei de domn…

Nisip stelar prin clepsidră…
Cineva parcă bate în geam!
…..

Un ciob tocit de speranță
printre tăceri bolnave vedeam…

Ileana Popescu Bâldea