un suflet arămiu mă sfâșie
mă atinge cu sânge pe tâmple
de praf fără noroc mai bate vântul
alunec pe o boabă - destinul este flămând
simt cum nu doare o viață urâtă
amestec de negru prin mine tot umblă
o șansă mai doarme în pragul ființei
ea speră ca piatra să crape-n nevoi
o teamă mă naște
răsar printre verde
un negru de înger mă duce prin ploi
sfârșit - mai departe lumina nu strigă
sfârșit - aproape tăcerea sărută
sfârșit – de-a mă duce
un val mă cuprinde
sfârșitul de moarte
în sfârșitul de drum
dar iată: un zero perfect mă inundă
un val? prea pereche din cer mă sărută
ah, foșnet de viață murdară și slută!

pământul în unghii mă prinde contur
uităm să murim și murim să mai fim