nopțile trăite prin scris curând vor sfârși
nu somnul pierdut e de vină
doar pomii aceștia înfloriți ce depun mărturie
că sunt un lup ce-a uitat cum se urlă
și nici să latre nu știe

pe mine gardul mă-nchide
al meu
e întotdeauna-n afară
poate de aceea pentru a mușca am nevoie să iubesc
sângerez doar atunci când îmi pasă

știu bine Viața nu o primești înapoi
dar mai pot
să las vântul să iasă din mine
să mă simt
cutreierat de muzica fiarelor
un fel de pian bătrân la care copiii îndrăznesc să se joace

desigur voi scrie și despre lună ceva
despre-al norilor cărucior
ca și cum
dumnezeu ar fi plecat să umple-o butelie
timpul gonește
foc n-avem
răstimp pe drum au trecut
prea multe mașini cu sirena pornită foame să-mi mai fie