azi au apărut femeia și țigara cu filtru
am un apartament cu balcon descoperit
de unde pescuiesc prea multe
neiubite să mă satur

zilnic alerg pe aleea dintre pat și noptieră
care ciudat aÈ™ spune are un aer de bulevard
în față e tot mai strâmt în spate nu se mai văd bordurile
caut gămălia aia de fericire
prin care să mă strecor o dată... măcar o dată

particip la crosuri de suflete
oamenii râd pentru că am picioare slabe
mie nu îmi place să râd/ pierd mereu
mă întâlnesc cu nuștiucine ne așezăm la o țigară
timpul trece toți câștigă raiul eu încă fumez

e trecut de ora pe care nu o mai știe nimeni și
mă cert cu un melc venit de niciunde
se târăște țanțoș -habar nu am cum poate fi țanțoș-
se laudă că și-a mutat inima-n stomac iar mâine
îi aduce trei fluturi să o fericească

în loc de melc melc codobelc
îi tăvălesc norii prin cochilie pentru că nu-mi pasă
dacă frivolul eros l-a înveninat
eu am un oraș sufocat de chiștoace și miros de praf ud
am un plămân scârțâind a iubire și apa
de la ploaie care mi se strânge iubitoare la piept
ea tremură în cercuri când o sorb ea știe

că mi-am chemat tatăl la tribunal
și vreau Judecata de Înainte(a)
celei de Apoi