Îmi mai este dor de-o zi,
De-o zi ce-a fost, și nu mai vine…
Și știu c-aproape nu-mi poți fi,
Și știu c-aproape nu-s de tine.

M-ai părăsit de copiliță…
Eram micuță, te iubeam…
Și nu credeam că-i cu putință
Peste-o zi să nu te am.

Aveam planuri performante
Ambii de realizat,
Însă tu-ai uitat de toate
Și-n altă lume ai plecat.

Am nevoie-atît de mult
Să te am și azi cu mine,
Să te văd, să te ascult
Și să fiu mereu cu tine.

Cinci ani aștept doar să-ți văd chipul
În zile mari și-n nopți tîrzii,
Dar am înțeles cu timpul
Că te-ai dus și nu mai vii.

Ai lumea ta – eternitate,
Eu lumea noastră o mai am,
Dar inima în piept îmi bate
Cînd fulgii îmi lovesc în geam.

Știu că vin din cer, din zare,
Poate tu chiar mi-i adii…
Cînd simt pe creștet fulgul moale
Poate cu mîna mă mîngîi…

Poate azi tu zbori prin stele,
Mă însoțești cînd îmi e greu,
Îmi împletești în drum mistere
Ce nu le îințeleg nici eu…

Mă ridici la culmi înalte
Și-mi dictezi chiar orice pas,
Să deschid uși neumblate
Pentru visul meu de azi…

Îți multumesc că ești cu mine
Și mă-nchin spre-ntreaga soartă,
Dar nevoie am de tine,
Să fii și azi cu mine, tată!

Să mă cuprinzi la piept fierbinte,
Să-mi oferi un sfat în dar,
Să mă alinți ca un părinte
Și să mă cerăi de-i necesar…