La un moment dat, îi vom cere socoteală timpului
Care ne-a albit și rărit părul
Și pielea feței din întinsă și catifelată
Odată cu nisipul din clepsidră
E mai subțire, mai decolorată, puțin mai ridată
Dar… tot el,
Ne-a oferit multe bucurii
De când ne naștem și suntem copii
Până în ziua când îl luăm la întrebări.
În această fereastră a lui:
Am trăit, am învățat, am iubit,
Am zămislit și alte vieți
Am fost și triști, dar și veseli
Și din toate, am rămas cu amintiri
Pe care le retrăim
Unele, chiar și-n ziua în care cu timpul ne ciondănim,
Dar el ne lasă, să ne lamentăm, să ne supărăm
Uneori să jubilăm,
De toate ale vieții, pe care le-am trăit
Apoi, ne ia cu el
Să-l însoțim
Și să fim,
Împreună cât ne e dat
Și pe cap, fiecare din noi, de el mângâiat
Dar și mirat, de-a lui trap peste noi avântat!
Aici undeva, pe-o planetă mică, pierdută
În acest, copleșitor Univers!

8 04 2011