Ochi-
E plină inima de gânduri.


Inima asta seamănă perfect cu un pahar de cristal.
Și are un picior de-atîta că nu poate fugi din piept.

Și dacă la animale atriile și ventricolele pîlpîie sînge,
în om se varsă în circuite lungi și scurte: gîndurile și deznădejdile.

Să revin la inima mea.
Toată ziua m-a îmboldit, a dat din picior
Și a vărsat
Ca un cazan ce fierbe de două mii de ani.

Păcat
Am înțeles că deznădejdea e păcat,
Dar ce să fac cu paharul meu de inimă?

O să mă îmboldească așa , pînă cînd
Într-o zi sau într-o noapte,în mod neatent,
O să-și frîngă piciorul.