iluzii deșarte

m-am ascuns într-o floare rară,
vreau s-o miros, s-o contemplu,
sunt o albina pe o petală
mi-adun cuvinte să fac un templu.

au înflorit cireșii, visele, secundele,
toate zboară pe lângă mine,
lumina soarelui cade precum undele,
se prelinge-n suflet din daruri divine.

îmi pare pământul o sărbătoare,
au înflorit toate miresmele,
zbor cu o aripă ruptă sub tălpile tale,
scriindu-mi pe-o frunză poemele.

gustă-mi, femeie, secunda ferice,
precum o cireașă strivită-ntre dinți,
umbra norului călcând o aglice
și dorul de tine mă scoate din minți.

spune-mi măcar cum te mai cheamă,
și dacă vii sau de pleci,
ia-mă dacă pleci undeva, ia-mă,
nu mă lăsa rătăcind pe poteci.

vremea se culcă barbar peste mine,
topește rugul din raze de soare,
varsă durerea-n nectar de albine,
o gust, mă framânt și mă doare.

adun cuvinte din târguri, răzlețe,
să fac templul meu în munte de stei,
sunt precupețul ce vinde în piețe
iluzii deșarte pe numai doi lei.

13 mai 2011