de unde să te iau când sufletul îmi arde,
iar trupul îmi îngenunchează cerșetor?
cum să-ți șoptesc acum cuvinte tandre
când tu te-ascunzi...
în gându-mi chinuit de dor!

cânt ruga unui cerb însingurat,
prins într-un hățiș de
mure coapte;

dar împrejur
doar stânci,
abrupte;

un chin supus
de dor captiv,
un geamăt murmurat,
o însetare
a instinctelor
pierdute...