LICÃR DE POVESTE

A-ncolțit de ieri iubirea,
ÃŽntr-un auricul mic.
Ca s-alunge doar durerea
La un suflet inimic.

Ea tânjește și suspină,
Dupa trupul cald de fată,
Ce-a plecat spre o lumină,
De himeră îndoliată.

Tot încearcă mica fată,
Să răzbată prin ruine.
Și priviri , ca de paiață,
Ce miroasă a rușine.

Dar un licăr de poveste,
O trezește din visare,
Și-o aduce făr' de veste,
La motivul de plecare.

E motivul care-nvie,
Inima, cea rau supusă.
La imagini și crâmpeie
Din lumina cea apusă.

Și tot vine cu speranță
Către focul ce mocnește
Și îi dă iar cutezanță,
Și-o îndeamnă: Hai, iubește!

București...24.01.2011