În așteptarea
Decapitări răului din tine/Poem.

ÃŽn calm de zori
pe drumul singuratic
mă îndrept spre templu.
gradinarului îi dau binețe.
Îi ofer un zîmbet
și o cană cu miere.
Avem volumul de poezi în mînă
pregătit să il predau
slujitorilor de ritual să fie judecat
după cele mai exigente canoane
Apoi mă ridic zicîdule cu jale ,
locul meu nu este aici
Nu aș vrea să fiu necredincioasă
mijind cu ochii că barca agoniei
este prea aglomerată,
cîrpită și mincinoasă
și seara mă trezesc
la casa dumneavoastră
stingînd felinarele,credinței
ce doar o – șchopătez.
Călătoria mea se va sfîrși aici
pentru o cană de orez
ce împărțitam împreună,
Unde mă duc
și dacă o să mai reviu
vedeava domnul și al lui stăpînă.
Luna zîmbește blînd
printre norii de ploaie
maschează o lacrimă
ce firește doare...