Sărmanul rege Lear

Tăcerile sunt șerpi ce mă pândesc
Încolăciți în cuiburi prin unghere,
Aș vrea să le omor, dar mă gândesc,
Că și mai rea e viața fără ele.

În prejma mea totul pare ferice
Un glas străin încearcă să mă cheme,
Zăvor de vis pe cuget glasul pune
Făcându-mi toate gândurile gheme.

Cutremură-te-n mine viață scumpă
Să nu blestemi pe unde-ai înnoptat,
Blestemul tău spre mine se îndreaptă,
Eu îți răspund doar simplu: c-un oftat.


S-adună-n mine fulgerele toate,
Eu nu mai văd (văzduhul este orb),
Tâlhar al sorții, ostoita moarte
Se-aude prin văzduh în cânt de corb.

Și-ascute timpul coasa lânga mine,
Mă văd atât de tânăr în oglindă
Dar tinerețea mea s-a dus în sine
Nu pot din timp s-o fac să mă cuprindă.

Sărmanul rege rătăcit pe drumuri,
Își duce crucea ca un Crist stingher
Pe fruntea lui lovită de blesteme
Se-arată semne rele de pe cer.

17 mai 2011