Am tras de storul nopții; fața lunii
s-a arătat din margini de genune
fardată de lumini, pe fața humii,
închipuind nedeslușite rune.

'și-ncendiază licurici tăciunii
purtați ca insondabilă minune,
clipiri de-argint, omagiu plecăciunii
plăpândei ierbi, de vânt schimbată-n strune.

Din fața-i nevăzută, umbra țese
clepsidre-ndestulate doar cu smoală;
halucinatele cărări alese

de lilieci frâng liniștea domoală.
Cern zorii zilei voaluri de mirese
pe neodihna asta rituală.