se tăvălește pe parchet
prin carnea ta genunchii mei și encefal

cotrobăie în disperarea celuilalt
hoțul de suflete

se satisface psihic
în timp ce noi
ne umplem de el
și ne vărsăm reciproc
într-un fel de
îmbrățișare
fără rost

sfâșie hainele
pe măsura trupurilor noastre
aflate în căderea din ființă
obositor de lentă

până când

vom înțelege că viața nu este dată
cu fericire
că mucegaiul vine dinlăuntru și
trebuie să facem curățenie

să nu mai existe aburi
între noi


(23 mai 2011)