Și gura ta mi s-a lipit de buze
Un foc strecori cu degetele-n carne
Și hainele au prins să se răstoarne
Pe jos. Simțim în noi pocnind obuze...

Din Cer sau Iad au început să toarne
Suspine ca o ploaie, lin, confuze
Și liniștea a prins să ne refuze
Și gemetele zboară prin lucarne.

Apoi porni ceva precum o luptă
Mereu de unul altul să se-agațe
Strigam în noaptea de tăcere ruptă

Cădeam mereu simțind un gol în mațe.
La urmă Mărul nu ne mai înfruptă
Și adormim ținându-ne în brațe.