Printre ramuri de stejari
Privesc luna cum se stinge
Undeva între voaluri
Și o rază nu mi-ajunge.

Ochi de fiare stau la pandă
Căutând să mă înfrângă
Dar nu-s dornic de osândă
Pentru liniștea pribeagă.

De pe stânca cea înaltă
Pierd priviri în orizont
N-o găsesc pe ea prezentă
Pe nici un cer și nici un fond.

În întunecimea nopții
Multe sunt așa cum nu-s
Însa luna-și lasă colții
Peste sufletul exclus.