cursele cu bunicul în săgeata albastră
spre copiii lui erau făcute cu grijă
în fiecare vară.

dar și geamul imens
în care toată natura
mergea cu el
și prin el.

cu locurile, oamenii, copacii,
toate care se văd
și pe care nu le vom fi cunoscut
vreodată.

secundele trec ca rugăciuni
și noi (re)devenim
la fiecare șuierat de tren.