Vara-i un cer splendid,senin și fără de stele.
Răsăritul,orizont în văpăi și tril de păsărele...
Adîncurile aruncă în sus, un soare super, mare.
Aici,la mine în pergolă o floare în curînd apare.

Barca de plutire este firește pentru toți,pămîntul.
Pentru uni hrană, altora atîrnă clatinînd veșmîntul.
Mă gîndesc la stele, ce vara nu sînt.
Eu, patru țării mai sus.ei, jos în neantul adînc.

Nopțile albe, Non stop parcă-i un lucru sfînt.
Cerul însăși o fereastră deschisă spre cerurii.
Vara noaptea e zi fără de stele și sorii.
Ziua strălucește proaspăt și plină de culorii.