Dă-mi o mască
sub care s-ascund întamplările delicate
pentru a le îngropa
sub masca grosolăniei
facându-le de nerecunoscut!

Dă-mi o mască
să n-ascund numai perfidia,
în șiretenie aflându-se atata bunătate...

Dă-mi o mască
să pot ciomăgi în voie martorul
iubirii și-al generozității excesive,
să-i tulbur memoria!

Dă-mi o mască
să-mi pot tăinui comoara cea mai de preț,
rostogolindu-mă prin viață
ca un butoi de vin invechit
si ferecat cu strășnicie!

Dă-mi o mască
să folosesc vorbirea pentru a tăcea
și pentru a trece lucruri sub tăcere
inepuizabil în pretextul de-a nu vorbi!

Fie ca-n locul meu,
în inimile și-n mințile celor ce mă cunosc
să sălășluiască masca mea!
Chiar dacă n-am vrut-o,
ea se află totuși acolo!
Dă-mi!