Iubesti o floare din livezi,
O dulce caprioara-ti place
Dar dragoste nu-i tot ce crezi,
In ea o fiara-nlantuita zace.

De ti se pare ca iubita-ti,
E cea mai gingasa faptura,
Fereste-n laturi, esti in lat,
Floarea fiind o taratura.

De ai sorbit-o cu nesat,
Si sufletul ti-ai daruit,
Ia inapoi ce iute ai dat,
Fereste-te din drumul prafuit.

Curg lacrimile-ti pure ca ploile de toamna,
Ca salcii plangatoare, ce murmura in vant,
Jeleste al tau suflet o dragoste amara
In care despartirea e jalnicul vesmant.

Te-ntoarce dar si sa privesti in urma
Si-o floare mai modesta sa-ti alegi,
Ca mare este a omenirii turma,
Iubeste doar o floare ce-o-ntelegi.