Poeziile

sînt copacii pădurii
de idei
cu rădăcinile în
ceruri
din care toamnele
nu scutură nimic

Străbunii au
bătut prin ea
cărări narative
de-a fost posibil
să adunăm toate poamele
din cîntecele
păsărilor
pe care le-am imitat pe la
matinee și serate

Am strivit flori
prin poienele
Văcărescu–Eminescu–Cărtărescu
și am dat în noapte
de atîta lumină
de nu mai vedem
copacii de atîta
pădure

Savant cercetăm
trunchi –coroane
numărînd inelele
Timpului
călcînd
iarba frunzișului
ca să punem în picioare
corect să se zbuciume
măcar în partea
pastelată prebarbian

Am deprins să creștem
copaci