agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-06-07 | [This text should be read in romana] |
Buna dimineata!
Intru grabit pe usa gandului dincolo, in camaruta albastra, in care zac intr-o aparenta dezordine obiecte rupte din amintirile noastre. Marea isi tese fuiorul sub fereastra, Zambetul tau nepamantesc atarna cumva nefiresc intr-o rama din perete. Sau poate ma insel… poate nu-i decat oglinda. Dar oglinzile nu reflecta chipul fantomelor. Un ceas batran se incapataneaza sa arate anii plansi in melodia noastra preferata, fara ca tu sau eu sa putem sterge vreodata lacrimile. Desi am incercat. In colt, esuata, zace o timona, alaturi o ancora vinovata: nu ti-a putut opri trecerea. Busola n-a existat niciodata in visul nostru, poate de asta n-am mai reusit sa ne regasim . Pe un perete o zdrentuita plasa pescareasca… Inca nu stiu daca e navodul in care mi-ai prins sufletul, dar pete de culoarea unei rani vechi ma fac sa vad muscatura flamanda care a sfasiat viata pana la fericirea de dincolo de durere si tac… pentru ca azi nu mai doare. O raza blanda imbratiseaza sfios un bol cu nisip, scoici si petale de trandafir moarte, ca iubirea pe care am vrut-o vie o eternitate. Miroase a primavara pe care o sorbeai cu nesat de pe trupul meu, stropita ici-colo cu note marine- inconfundabilul parfum al iubirii noastre. Pe o masuta din bambus, uitata de vreme, a incremenit in asteptare povestea noastra… necitita, zamislita intre filele unei carti in care sufletul ti s-a daruit… pentru a cata oara? Nu reusesc sa smulg camarutei albastre un gand din tine. Peste tot, imprastiati in fasii de viata traita, doar noi. In tacuta resemnare ma intorc in prag, imi plec privirea vinovata si invesmantez clipa in asteptare, pana cand dinspre mare, intr-o zi, un ecou surd va razbate, pana dincolo de orizontul amintirii albastre: Buna seara, zambet!
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy