(frame I)

apa e blândă la amiază. cerul se adună
într-o pană de struț
aiurează încins
un arcaș se întinde spre o lună de gumă
steaua de gumă a sudului și
trage
nici lumină/ nici întuneric
undeva
camera cu frig

(story I)

dilara transpiră. ține umbra de braț.
și în umbră bunici răcorăși, bucle
undeva spre nord
undeva
și dilara intră în burta orașului
îi roade gura îi ronțăie ochii părul urechile
sandala se lipește de asfalt/ dilara râde
fumează și râde
prea cald, ra
semaforul bolborosește
dincolo
camera cu liniște rece

(frame II)

orașul se stinge. apa e neagră. cerul o pană de struț
întuneric
de la sprâncene la tălpi un întuneric chel
ceva erupe. din bluza ei crește doamna T africană.
un alt arcaș taie căldura în două. la mijloc strada.
plus o beznă elastică
undeva

(story II)

dilara transpiră. se gândește la moarte. spune:
moartea e un sicriu plin cu frică. camera-siberia topește
gheață. pentru fiecare arcaș pentru fiecare poet
o săgeată cu frig un creion cu răcoare. spune:
dragostea e o vulpe argintie fără memorie. spune:
în patul ăsta te-am tăiat în bucăți. ești rumeguș, alex
cu tine o să lipesc tavanul de podea. spune:
pe tine o să te întind de la cetățuie la grădina cu
trandafiri. spune: apoi o să-mi fac culcuș acolo, cumva

(frame III)

dilara e o femeie albă. dilara e lorelai și ceva în plus
e o apă. o stradă pe care niciun arcaș nu o poate înțelege
spun: e misterul ei.
spun: dilara e vulpe argintie. dilara e
alb și negru