Afară, teatrul și-a pus decorul.
Viața din mine își mănîncă pumnii
ca un prunc căruia abia îi cresc dinții.

-Mă lepăd de tine, lume.
Noi suntem iubiții niciodată oameni.

Azi e 21. Pieptul tău e pînza pe care
o să-mi pictez prima capodoperă.
Pensula șofează deasupra pielii tale
de parcă toată viața mîinile mele ți-au citit porii
și-acum doar refac un puzzle.

Dacă azi iubirea din mine
ar fi geamănă chipului meu,
din toate femeile de pe pămînt,
iubitule,
eu aș fi cea mai frumoasă.