Călimară, alb și toc



În cerneală sângerie
Clocotind în călimară
Îmbrac pagina-aurie,
Cu penița dulce-amară,

Temătoare, tremurândă
Fragilul să nu rănească
În gonirea sa flămândă
Slova lin ca să pășească

Pe măsura dăruirii
Albului velin, plenar,
Dăruindu-se pășirii
Mele strâmbe, iar și iar.

Valul clocotind șoptește,
Mângâie darul ceresc,
Pana singură gonește
Aflând hoața că iubesc.

T.D.